Nistru Chior

Nistru este al cincilea fluviu în Europa, o importantă resursă de apă potențial potabilă pentru peste 13 milioane de oameni din R. Moldova și Ucraina

Nistru Chior însă, are o istorie aparte. S-a format în secolul al XIX-lea în urma unui cutremur puternic, în lunca dintre satele Copanca, Talmaza și Leuntea din raionele Căușeni și Ștefan Vodă. În mare parte din cauza că teritoriul zonei se situează pe marginea platformei tectonice est-euro-pene, iar lunca fluviului Nistru este amplasată între două hotare ale plăcilor tectonice – zonă, în care intensitatea cutremurelor poate atinge 6 grade. Nistru Chior are configurația unei potcoave cu mai multe coturi, și o lungime de 43 de kilometri, fiind un important monument natural, din păcate neprotejat.

Odată cu apariția acestui canal natural, s-a creat o zonă umedă între noile și vechile albii a râului Nistru. Toată zona dintre albii a devenit un loc de manifestare și refugiu al biodiversității, servind drept habitat ideal pentru viețuitoarele de apă.

Nistru Chior prezenta o sursă primară de hrană pentru țăranii din zonă, în foametea din 1946-1947, dar începând cu anii 1960, fauna și flora din zona umedă au început să se piardă. Regimul sovietic a dispus valorificarea terenurilor inundabile, astfel încât să nu mai existe terenuri sălbatice. Conexiunea artificială a albiei vechi cu Nistru a devenit foarte slabă, ceea ce împiedica mișcarea apelor prin gravitație din fluviu spre albia veche în perioadele inundațiilor modeste. Pentru ameliorarea situației Nistrului Chior și pentru a asigura cu apă acest obiect important, în perioada aprilie 2018- februarie 2019, în baza grantului oferit din Proiectul SDC-ADA,, Societatea Ecologică ”BIOTICA” a implementat proiectul ”Contribuție la reabilitarea zonei umede: proiect pilot pentru Nistru Chior.

Proiectului a adus la îmbunătățită conexiunea dintre Nistru și albia lui veche, contribuind la mișcarea apelor spre Nistru Chior pentru a stopa degradarea accelerată a acestuia.

Acum Nistru Chior se află între interesele naturii și ale oamenilor. În continuare marii producători agricoli din zonă folosesc această resursă de apă fără a fi interesați să-i asigure protecția.