Talmaza

Unul dintre cele mai mari sate din republică, Talmaza, este şi prima localitate de pe malul nistrean al raionului Ștefan Vodă. Acesta datează, probabil, de prin anii ’30 ai sec. XVI, deşi este menționat pentru prima oară într-un act din anul 7040 (1532). În 1595, împreună cu alte 6 localități din vecinătate, a fost cedat hanului tătăresc. De altfel, „talmaz” se traduce din tătara veche ca „neobosit”, un prim locuitor al satului (prin secolele XII-XIV) putând să poarte un nume de proveniență turanică, ori porecla „talmaz”, de la care şi s-a format denumirea satului. 

Celebrul călător turc Evlia Celebi în călătoria sa din 1657 scria că Talmaza este un „sat de valahi”, chiar dacă aparținea hanului tătăresc. Talmaza mai este cunoscut şi ca satul de baştină al ilustrului enciclopedist, membru al Guvernului României interbelice, Ștefan Ciobanu. 

Marea parte a moşiei satului este străbătută de râul Nistru. Starița „Nistrul Orb” numită de localnici şi „Nistru Chior”, merită să fie vizitată pentru că reprezintă vechea albie a Nistrului. Aici flora şi fauna de baltă s-au păstrat intacte, aşa cum au fost acum două secole, în preajmă fiind şi o frumoasă pădure de baltă. Tot aici se găseşte şi o porțiune din vechea „Grădină Turcească”, probabil una dintre primele zone naturale protejate din Europa, unde cu câteva secole în urmă administrația turcă a interzis exploatarea pădurii de către băştinaşi, pentru a o ocroti şi a-i spori bogăția. Spre pădure se poate ajunge prin „Strâmtoare” – un loc îngust şi priporos din nord-vestul moşiei satului. Totodată, în această zonă curg mai multe râulețe (Stanoşte, Gârla Cazionă, Gârla Cucului, Gârla Satului, Adana, Bahna Cioroiului, Bătlănița, Iezerul, Știubeiul, Cruglic, Puica), care ocolesc pădurea seculară din Jidran şi Unghiul Boului. Tot aici sunt pragurile Nistrului inferior;

Peisajul din Valea Nistrului este completat de mai multe văi pitoreşti şi de dealuri înalte. Câmpiile păstrează la fel denumiri locale vechi (Altița, Arpintea, Frasănul, Jidran, la Câzâl, Fundul Colacului, la Hârlău, la Chep-tănărița, la Sărături, la Cucoşoaie, la Chira, Locul Popilor, în Toloace, Știubei, Ungiul Boului etc. Călătorul îşi poate potoli setea la mai multe izvoare sau fântâni vechi.