În zona Nistrului inferior se află localitatea cu cea mai veche atestare documentară din raion – s. Cioburciu (datat în diverse izvoare cu anii 1405, dar şi mai devreme – pe la 1362). 

În 1535 voievodul Petru Rareş îl numeşte pe Tomşa pârcălab al cetății Cioburciu pentru apărarea satelor de la Nistru, inclusiv Chişinăul Mare (azi Cârnățeni), Talmaza, Răscăieți, Purcari, Olăneşti. În urma unor săpături arheologice pe teritoriul satului actual au fost descoperite plăci mari de piatră cu inscripții greceşti (datate cu sec. II), dar şi 11 tumuli funerari lăsați de triburile nomade de pe vremea Marelor migrații ale popoarelor pe aceste teritorii. 

Denumirea provine, probabil, de la cuvântul „ciubăr” – vas mare făcut din doage de lemn, cu torți din care drumeții îşi potoleau setea. O altă semnificație a cuvântului este „hățiş” sau „loc cu pădure deasă”, precum erau odată aceste locuri. Este bine știut că în Moldova medievală, pe segmentul Nistrului inferior existau două centre de putere domnească (Cetatea Palanca şi Pârcălăbia Cioburciu), amplasate pe „Drumul mare moldovenesc” între Tighina şi Cetatea Albă. „Acesta este un sat înfloritor de tătari și valahi, format din cinci sute de case acoperite cu stuf, cu geamie și cu șaptezeci de dughene, fiind sub guvernarea agăi de ţărmuri și făcând parte din ţinutul cetăţii Tighina. O dată pe săptămână are loc aici un mare bazar. Dat fiindcă se află la marginea Nistrului, se găsesc multe vii și livezi”, – aşa scria la 1657 călătorul turc Evlia Celebi.

Timpurile s-au schimbat, iar satul a rămas la fel de pitoresc şi bine amenajat. Un anume loc în sat însă este deosebit de interesant – „palanca” din lunca Nistrului. Să fie o străveche cetate de pământ sau un fragment din Valul lui Traian. La 1772 în sat era o biserică din lemn, rezidită apoi în piatră. Biserica a existat până la mijlocul sec. XX. Biserica recentă „Sfântul Dumitru” este construită pe loc nou la începutul anilor 2000. 

Alte locuri de vizitat în Cioburciu: 

Muzeul local din incinta şcolii, 

Centrul meşteşugăresc „Meşter Faur” cu spații pentru instruiri şi cazare.

la intrarea în sat se află un monument natural geo paleontologic, „Râpa lui Albu”, iar în sat pot fi văzute case vechi reprezentative, beciuri bătrâneşti şi fântâni seculare 

LOCURI DE AGREMENT

Reni – plajă la Nistru (pădurice cu arbori seculari), 

Meandrele Nistrului (Unghiul Neagului, Palanca, Ambruş), 

Locul cu trei fântâni care sunt cu ape cu gusturi diferite.

RÂPA LUI ALBU” DIN s. CIOBURCIU, este un monument de natură geologică şi paleontologică cu o suprafață de 2 ha, amplasat la nord de sat pe malul drept al r. Nistru, în apropiere de pădurea din Olăneşti. Denumirea râpei este legată de numele unui localnic care şi-a construit casa aproape de aceasta. Aici au fost descoperite osemintele a cca 24 specii de animale fosile, inclusiv Hipparionul (o specie de cal dispărută acum 22 mil. de ani) şi Deintherium giganteum. Astfel, datorită faunei fosile şi solului fosil, este posibilă cunoaşterea evoluției faunei şi condițiilor geografice din trecut pe Terra.

Meșterii populari ai satului:

Pavel Taran

Lidia Gorun 

Mihailov Zahar

Sălcuțan Alexei
Rusu Anatol