Pe malul Nistrului este situat „satul oamenilor curajoşi”, după cum se traduce din turanică denumirea localității. Localitatea Crocmaz este situată în raionul Ştefan Vodă în partea de sud-est a Republicii Moldova, pe rîul Nistru, fiind al treilea sat de la gura de vărsare spre izvor pe partea dreaptă.Legenda satului zice că hoardele turceşti dislocate pe teritoriul viitorului sat, erau despărțite în două: cele ce se aflau în partea de vest a satului, în apropierea râpei Iurtului (iurt, iurtă – casă de locuit), şi cele din partea de miază-zi a satului de azi, în apropierea râpei Curudurea. Localnicii povestesc de o cetate veche în această parte a satului. Ţăranii veniți din diferite locuri ale Bugeacului locuiau mai în vale de turci, aproape de Nistru, şi erau siliți să muncească pentru a întreține aceste armate. Într-un moment, moldovenii nu au mai putut răbda fărădelegile asupritorilor şi s-au ridicat la o luptă crâncenă. O mare vărsare de sânge a fost atunci. Îngroziți de vitejia şi curajul acestor oameni, turcii fugeau înspăimântați şi strigau „Corcmaz”, adică „corc”, ceea ce înseamnă viteji, iar „maz” – localitate, localitate de viteji. De atunci satul poartă denumirea de Crocmaz, dar mai înainte s-a numit şi Corcmaz.
Despre sat, celebrul călător turc Evlia Celebi scria „…un sat riveran bine amenajat, cu o moschee…”. Datele istorice confirmă că acest sat este mai vechi de 1595 (1574-1579, dar poate chiar 1525), iar savantul Ion Dron preciza că „…numele satului este de origine turanică și coboară la un nume personal al unui stăpân – deţinător al satului (posibil etnic turc) după anul 1538”.Amplasat pe malul unei artere acvatice importante, moşia satului actual a fost populată cu aşezări umane de-a lungul istoriei milenare. Perioada romană, epoca migrației popoarelor, a lăsat urme descoperite de arheologi în acest pământ. Pe moşia satului s-au păstrat 10 movile funerare și un drum pietruit vechi. Călătorul va rămâne impresionat de o mulțime de locuri cu denumiri vechi tătărești de aici – Togai, un nume de trib al tătarilor „de desiş”, Alcalia, Iurtu – loc unde îşi aveau tătarii iurtele, etc. În lunca Nistrului de Jos, meandrele Nistrului au format o mulțime de lacuri mici, dar deosebit de pitoreşti (Baltă, Halbagiu, Togai, Nişaliu ş.a.), care au conservat flora şi fauna bogată a bălților nistrene. Deosebit de pitoresc este lacul Poloboc, situat pe o insulă între Turunciuc şi Nistru.
Biserica „Sf. Nicolae” (construită în 1992 pe locul unde în 1794 era înălțată o biserică din nuiele şi lut, iar în perioada 1887-1978 a funcționat o biserică din piatră, distrusă complet în perioada sovietică)
Sărbători locale
Ziua satului este şi Hramul bisericii din sat: 22 mai. Se ţine mult la Crăciun – cînd se merge cu colinda, Sf. Vasile – cînd se merge cu urătura cu căluţul, Paştele – cînd merg copiii „de-a ouă roşii”, Sf. Andrei – cînd flăcăii fură porţile la fete mari
Peisaje pitoreşti: în balta Nistrului cu lacuri riverane,
arii naturale protejate de stat (Mlaştina Togai şi masivul mlaştina Halbagiu), monumente ale naturii (Pădurea Împărătească din 1812, pădurea Piridirea),
văile împădurite Iurt,
Vinăria Et Cetera
LOCURI DE AGREMENT la Nistru şi lacurile rivarane, în Pădurea Împărătească, Mlaștina Togai), la Suhat, la Debarcader (pod până în 1952), la Coada Hotarului, Fântăna Flăcărilor, Cişmeaua de la Iurt, izvoarele din valea Răxugea, ferma de cabaline.
Muzeul etnografic (în incinta şcolii) înființat în anul 1984 de familia Claşevici, Muzeul verde, Muzeul Ecaterinei Malcoci.

REZERVAŢIA NATURALĂ MIXTĂ „MLAȘTINA TOGAI”
Una dintre cele mai mari porțiuni de mlaştină naturală din Moldova se află în nord-estul localității Crocmaz şi are o suprafață de 51,2 ha. Aria cuprinde la fel o meandră în lunca r. Nistru, cu o diversitate impresionantă de peste 700 de specii de plante acvatice şi de stepă, dar şi o porțiune de pădure de luncă. Aici cresc în mediul natural multe specii de plante hidrofile aflate pe cale de dispariție, ca vița-de-vie sălbatică. Mlaştina este acoperită predominant de stuf, care în bătaia vântului alină ca un adevărat covor natural vegetal, asemănându-se cu o pădure deasă, aşa după cum sună în traducere din turcă denumirea „Togai”. Rezervația are scopul de a conserva biodiversitatea acvatică, inclusiv fauna excepțională alcătuită din peste 20 specii de mamifere, 39 specii de păsări, 3 specii rare de reptile şi 6 specii de amfibii, numeroase insecte de baltă cu tocmai 19 specii de libelule. Astfel, rezervația naturală „Mlaştina Togai” a fost determinată drept unul dintre nucleele de nivel național ale Rețelei ecologice naționale din Republica Moldova. Într-adevăr, pe un teritoriu mic sunt concentrate o mulțime de animale incluse în Cartea Roşie a Moldovei, cum ar fi vidra, 4 specii de lilieci, acvila mică, 4 specii de bufnițe, barza neagră, 3 specii de reptile, broasca-de-câmp etc. Se recomandă vizitarea rezervației în perioada de primăvară-toamnă, în timpul vegetației active, cu excepția perioadei cuibăritului păsărilor, când accesul vizitatorilor este interzis. Se poate ajunge aici pe drumurile R30, L519 sau L530, iar accesul se obține de la OS Olăneşti fără taxe de intrare anul împrejur.

Meșteri populari
Taranenco Elisei (cioplitul în lemn, confecționarea mobilei, forjarea metalului), Luchianov Iulia (prelucrarea argilei, sticlă bătută, pictură),
Pascal Visarion (împleti-tul din lozie),
Ecaterina Burlac (confecționarea hainelor tradiționale),
Maria Lopată (confecționarea obiectelor din lut)