Este cea mai sudică localitate a Republici Moldova limitrofă râului Nistru, amplasată la vărsarea râului în Limanul de la Marea Neagră. Localitatea este cunoscută din 1410, de pe timpurile lui Alexandru cel Bun, iar în perioada 1443-1447 părcălabul Cetății Albe Iurghici înalță aici o cetate de pământ încununată cu buşteni ascuțiți prinşi între ei şi formând un gard din bârne de nepătruns. O descriere veche a acesteia o arată ca fiind dreptunghiulară, cu trei bastioane şi un turn pentru păstrarea prafului de puşcă. Fortăreața era situată pe cel mai înalt deal de aici, nu departe de Nistru, iar Drumul vechi moldovenesc tocmai trecea în preajmă. În perioada dominației turce, în interiorul cetății a fost înălțată o moschee. Pe la 1577 turcii o numeau Janyk Hisar (cetate arsă, cetate auxiliară din piatră, probabil, în comparație cu cea considerată principală – Akerman), iar la 1658 se cunoştea drept „târgul Pălăncii” (Palanca din slavă înseamnă fortificație din lemn). Azi acest loc se numeşte „La cetate”, care potrivit tradiției proteja Vadul Nistrului (Vadul Turcului, Vadul Tătarilor, pe unde adeseori năvăleau tătarii din Crimeea) şi Drumul Vadului. Vadul de Jos de la vărsarea Nistrului în Marea Neagră făcea parte din sistemul defensiv al Cetății Albe.

Zamfir Arbore, în Dicționarul georgafic al Basara-biei (1904), scria despre Palanca: ,,S-a întemeiat pe la 1808, pe locul vechiului târguşor tătăresc. Pe la 1806, aici a existat un mic castel zidit pe drumul ce ducea de la Maiaki spre Akerman. Castelul era cu patru turnuri, în lungime edificiul avea 70 de stânjeni, în lărgime de 30 stânjeni”. Se mai ştie că în 1821 poetul rus A. Puşkin a vizitat ruinele existente ale vechii cetăți Palanca. O legendă locală zice că pe aici a ajuns poetul roman Ovidiu, exilat la Tomis şi că s-ar fi oprit pe malul unui lac pitoresc, care azi se numeşte „Davidu”. În jurul anului 1827 în sat a fost construită biserica „Naşterea Maicii Domnului”, care apoi în anul 1880 a fost rezidită în piatră

EXCURSII ŞI VIZITE ȘI LOCURI DE AGREMENT LOCALE

la „Cetatea lui Iurghici” (locul fostei fortărețe medievale din 1447), unde se găseşte vatra cu mahalalele vechi populate de moldoveni, ruşi, ucraineni, bulgari;

lacul poetului roman Ovidiu

malul Nistrului, lacurile riverane (Balcazia, Chioru, Cruhlea, Davidu), pădurea Cobanu, pe Cetate etc.

Muzeul local din incinta şcolii,