Mergând în jos pe malul Nistrului printr-o pădure de toată frumusețea, Vă pomeniți pe fosta moşie a mănăstirii Căpriana, oferită în dar de Alexandru Lăpuşneanu (1560) împreună cu alte sate vecine. În documente apare pentru prima dată în 1595, dar a fost menționată probabil şi pe vremea lui Alexandru cel Bun (1418). Cu siguranță aceste locuri au găzduit aşezări umane mult mai înainte de apăriția satului actual. Drept dovadă servesc descoperirile arheologice (1951), când au fost găsite obiecte datate cu cca 5 milenii în urmă. Legenda zice că denumirea se trage de la plantele „scăieți răi”, deşi localității i s-a mai zis Resegniate, Riscopița (în hărțile vechi). Totodată, nu trebuie ignorată nici invocarea numelui unui posibil întemeietor Raschev. Se mai susține că denumirea provine de la cuvântul „răşchirați” – casele strămoşilor înşirându-se pe o distanță mare la cotitura Nistrului. Legenda povestește că demult tare pamânturile de aici nu aveau stapân. Doar turmele de oi mânate de ciobanii din Carpaţi ajungeau aici în căutarea pășunelor. Pe pământul bogat, dar pustiu creșteau mulţi curnuţi-scai. Păscând pe aici, de lâna oilor se agăţau mulţi scai, iar ciobanii indignaţi spuneau: „Vai ce răi scăieţi sunt pe aici”. Mulţi din păstori rămâneau aici cu turmele, săpându-și bordee ca să supravieţuiască frigului. Plăcându-le mult locurile, unii s-au așezat aici definitiv cu traiul, iar așezării lor i-au dat denumirea Răscăiţi.

Mai multe izvoare scrise ne confirmă indirect despre existența unei biserici vechi în acest sat. Pe lângă ea funcționa şi o şcoală parohială încă de la 1 septembrie 1861. Răscăieți este unul dintre cele mai pitoreşti sate din raion datorită amplasării sale în vecinătatea malurilor abrupte ale Nistrului (170 m adâncime), de unde se vede ca în palmă toată lunca. La sud de sat pot fi văzute urmele unei vechi fortificații (probabil, o ramificație a Valului lui Traian) şi „Poşta” (unde se opreau negustorii de pe drumul comercial ce ducea spre Cetatea Albă), lacurile de luncă (Ochiul Mare şi Ochiul Mic, de peste Gârlă, Japşa şi Sâmbătoaia Mare şi Mică). Tot în această localitate se află „Înălțimea Lomakin” (178,8 m), unde în anii războiului al II-lea mondial divizia sovietică nr. 353 a dus lupte crâncene. În preajmă este o trecere peste Nistru. Din componența comunei face parte satul Răscăieţii Noi, atestat în 1924 cu denumirea Odaia.

LOCURI DE AGREMENT
Plaja din Stanoşte, Chetruşul, meandrele Nistrului, lacurile din baltă (Ochiul Mare), dealul Bogdan ş.a., Fântâna de la Cărări, la Stejar, la Rădi, Unghiul Lung, Sâmbătoiul.

EXCURSII ŞI VIZITE LOCALE
la vatra satului (1560) cu biserica „Sf. Gav-riil şi Mihail” (1793/1850), ridicată pe locul unei mai vechi biserici;■aria naturală protejată situată la est de sat în Dealul şerpilor cu vegetație de stepă, pe malul drept lângă meandra Nistrului între satele Răscăieți şi Purcari. În preajmă pot fi vizitate landşafturi pitoreşti (valea Geamăna, dealul Bogdan, Stânca sau „Înălțimea Lomakin”, Podul, Bordeiul) şi 3 cişmele.

 

INFORMAŢII
Muzeul Ţinutului Natal (1957, amplasat în Casa de Cultură cu secții de paleontologie, arhiologie şi etnografie), Primăria s. Răscăieți

Meșteri populari
Cojocari Ion (feronerie)